La prima vedere, echipamentul pentru schiul de pârtie și cel pentru schiul de tură sunt foarte asemănătoare. În ambele cazuri avem nevoie de schiuri, clăpari și bețe. Diferențele apar atunci când analizăm modul în care sunt folosite.
Echipamentul de pârtie este conceput în principal pentru coborâre, stabilitate și control, în timp ce echipamentul de tură trebuie să permită atât urcarea pe schiuri, cât și coborârea.
Pentru cineva care dorește să descopere schiul de tură pe trasee ușoare, diferențele esențiale sunt la nivelul schiurilor, legăturilor și clăparilor.

Schiurile de pârtie
Sunt construite pentru a oferi stabilitate, aderență pe zăpadă tare și precizie în viraje. De regulă, au o construcție robustă și o greutate mai mare, deoarece nu sunt proiectate pentru a fi deplasate pe distanțe lungi în urcare.

Schiurile de tură
Sunt, în general, mai ușoare, pentru a reduce efortul în timpul urcării. Acest lucru contează deoarece fiecare pas presupune deplasarea schiurilor.
Schiurile de tură sunt echipate cu legături speciale, care permit ridicarea călcâiului la urcare și fixarea acestuia la coborâre.
În plus, pentru urcare se folosesc pieile de focă, benzi speciale aplicate pe talpa schiurilor, care permit alunecarea înainte, dar împiedică alunecarea înapoi.
De reținut: pentru primele ture, nu ai neapărat nevoie de cele mai ușoare sau performante schiuri. Un echipament de tură echilibrat, ușor de controlat la coborâre, este adesea o alegere mai potrivită.

Clăparii de pârtie
Sunt proiectați pentru a transmite eficient mișcările schiorului către schiuri. Au o carcasă relativ rigidă și o mobilitate redusă a gleznei. Această construcție oferă susținere și control la coborâre, dar face mersul și urcarea mai dificile.

Clăparii de tură
Sunt, de regulă, mai ușori și dispun de un mecanism Walk/Ski. În modul Walk, partea superioară a clăparului permite o mișcare mai amplă a gleznei, facilitând mersul și urcarea. În modul Ski, mecanismul se blochează, oferind susținerea necesară pentru coborâre.
Clăparii de tură trebuie să fie compatibili cu legăturile folosite, multe modele utilizând sistemul de prindere cu pini (tech bindings).

Dacă începi cu trasee ușoare, cu diferențe mici de nivel și fără dificultăți tehnice, o parte din echipamentul pe care îl folosești deja pe pârtie poate fi utilizată în continuare.
De exemplu, poți folosi aceleași bețe de schi. Bețele telescopice pot deveni utile ulterior, dar nu sunt obligatorii pentru primele ieșiri.
De asemenea, pe trasee simple de urcare, fără pasaje tehnice sau coborâri dificile, casca nu este neapărat necesară în timpul urcării. Totuși, este recomandată la coborâre și ori de câte ori există riscul de cădere sau de lovire a capului.

Investiția principală pentru a începe schiul de tură rămâne un ansamblu compatibil format din schiuri, legături, piei de focă și clăpari de tură. Pentru primele experiențe, închirierea echipamentului poate fi o soluție foarte bună.
Este important ca traseele alese să fie potrivite nivelului tehnic și să nu presupună expunere la avalanșe sau alte pericole montane necontrolate.

La început, schiul de tură poate însemna o plimbare pe schiuri, o urcare ușoară și o coborâre pe un teren accesibil. Pe măsură ce capeți experiență, este firesc să îți dorești trasee mai lungi, pante mai abrupte și coborâri în afara pârtiilor amenajate.În această etapă, echipamentul de bază poate să nu mai fie suficient.

În funcție de traseele abordate, vor deveni necesare accesorii suplimentare, precum echipamentul pentru avalanșe (DVA, sondă și lopată), cuțitele pentru schiuri, colțarii sau pioletul. Dar evoluția echipamentului trebuie să fie însoțită obligatoriu de evoluția cunoștințelor.
Va trebui să înveți să interpretezi condițiile meteo și starea zăpezii, să identifici terenul cu risc de avalanșă, să planifici trasee și să utilizezi corect echipamentul de siguranță.
Aceste cunoștințe nu sunt necesare doar pe traseele dificile: riscul de avalanșă poate exista și pe un traseu aparent ușor, în funcție de teren și condiții.
Schiul în afara pârtiei presupune responsabilitate și o bună înțelegere a mediului montan. Experiența acumulată pe pârtie este utilă, dar nu înlocuiește pregătirea specifică pentru deplasarea în teren neamenajat.